Valentin-Clopoțel

Valentin-ClopoțelEu sunt Valentin-Clopoțel. M-am învățat cu ambele nume. Alta e supărarea mea: nu am decât trei picioare. E o poveste foarte dureroasă pentru mine. Un om rău mi-a zdrobit piciorul. Zile în șir am plâns și mi-am lins lăbuța. Atunci eram al nimănui, mă adăposteam într-un parc. Rău ca atunci nu-mi amintesc să-mi fi fost vreodată. Stăteam într-un boschet și așteptam să mor.

Mi-era foame, setea mă mistuia. Simțeam limba atârnând umflată, ochii îmi erau împăienjeniti. Piciorul mi se făcuse mare-mare și era ca o ființă străină care mușca din mine. O vedeam pe mama și pe frații mei. Voiam să ajung repede la ei. Pe urmă, mă trezeam iar în boschet. Cred ca așa e înainte de moarte: revezi tot ce ți-a fost drag.

Foarte puține amintiri frumoase am avut în scurta mea viață. Îmi apărea o fată care venea cu cățelul în parc. Îmi aducea mâncărica râmasă de la cățelul ei. Nici nu știam că există pe lume asemenea bunătăți. Odată chiar m-a mângâiat. Ne plimbam toți trei pe alei, mă prindeam cu gura de lesă sa vad și eu cum e cănd Omul tău te duce în parc. O clipă visam că aparțin cuiva că nu mai sunt “sufletul nimănui”.

I-am urmărit sperând … nici eu nu stiu ce speram. Am ajuns la o ușă mare și grea, fata și cățelul ei au intrat Voiam să intru și eu. Condamnarea a venit repede: “tu ramâi afara”. Și ușa s-a închis în fața mea.

Eu eram un maidanez, cațel al străzii, nedorit. Cine mi-a dat voie să visez ? Cățelul fetei era frumos, buclat, parfumat. Eu – slabanog, cu blana rara, cu burta lipită de șira spinării.

M-am trezit iarași singur în boschet. Din cauza febrei aveam halucinații. Totul era plăsmuire a imaginației mele. Erau clipe când voiam să ies, să cer ajutor. Puteri, însă, n-aveam. La ce bun sa prelungesc o viată care mi-a adus numai suferinta ? Moartea ar fi fost o izbavire.

Tot ce s-a intamplat dupa aceea imi e neclar. M-am trezit într-o cameră albă-albă. Nu mai văzusem niciodată așa ceva. Aveam un plastic in jurul gâtului. Nu-mi vedeam piciorul. Nu-mi venea sa cred ca nu mă mai durea. Cu mine era o catelusa batrână care mi-a spus ca e operata. A fost atât de blandă, m-a pupat, m-a îmbarbătat. Mi-a spus că sunt într-un adăpost, că oamenii vor avea grijă de mine si ca totul va fi bine. O simteam privindu-mă cu dragoste, era îngrijorată. Mă silea să manânc, îmi aducea ce era mai bun in farfuria ei. Mi-am dat seama ca nu pot merge ca înainte, un picior era mai scurt. Am plans mult si ea era totdeauna lângă mine. Mi-a explicat că nu se putea altfel, doar așa oamenii au putut să-mi salveze viata. Am invățat să merg în trei picioare, deși mi-a fost foarte greu. Dormea lipita de mine ca să o simt aproape.

Valentin-ClopoțelÎmpreună am trăit o perioadă în aceeasi boxă. Deși aveam fiecare căsuța lui, tot lipiti și îmbrațișați dormeam. Eu măncam ce era mai bun ca sa prind puteri. Mă alinta, mă spala, îmi spunea vorbe dulci la ureche. Cred ca îi era dor de puii ei. Odata am întrebat-o. I-am simțit lacrima din glas cand mi-a spus cu ochii pierduți “au murit”.

Într-o dimineață n-a mai vrut să se trezească. Ținea ochii închși și nu voia să mă priveascaă. Cred că era tare obosita. Am plans, am rugat-o, am început s-o alint. Poate ca era supărată pe mine și mi-am cerut iertare. Cred ca-i era tare frig că avea labuțele reci. Am încercat s-o încalzesc, am rugat-o să vorbească cu mine. Totul era zadarnic. Au venit oamenii și au luat-o. Cred că au dus-o la doctor. De atunci stau liniștit și o aștept. Mă urc pe cușcă să văd când vine.Ne era așa de bine împreuna! A fost singurul suflet care m-a iubit.

Au încercat să aducă alt cațel. N-am vrut să-l primesc la noi în boxă. Eu o aștept pe ea și altcineva nu ne trebuie. Privesc stelele și mi se pare că o stea mă clipește trist. Mintea parcă încearcă sa-mi spună ceva. Dar nu e adevărat. Sufletul știe că ne vom întălni și vom fi iarăși împreună. Noi iubim o dată, o singură dată până la sfărșitul vieții.

Posted by Salveaza O Viata on Tuesday, April 10, 2018

Centrul Teritorial Veterinar Sector 2

Despre Mariana Dane

Vedeti si distribuiti povestea mea pe Facebook!
Niciun comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *