Blanca (Partea 2)

Blanca (Partea 2)

BlancaPartea a II-a

Blanca a fost adoptata la distanta. Este la Centrul Teritorial Veterinar sector 2. Este bine ingrijita si e iubita. Nu-i place sa faca fotografii. O sperie blitz-ul. Va multumeste ca ati citit povestea ei si ca i-ati trimis atatea ganduri bune.

M-a rugat, cand o vad pe mamica ei, sa-i spun asa:

“Draga mami, nu vreau sa suferi gandindu-te la mine. Sunt bine, te rog sa nu-ti faci griji. Sunt aici catei draguti cu care ma impac bine. Si oamenii ma mangaie si ma iubesc. Stau intr-o camera unde e cald. Am fost afara doar putin, atat cat a fost necesar. Doar stii ca nu-mi place sa ma ploua!?

Intr-o zi cu ploaie m-a adus tati acasa. Eram uda si speriata. M-ai luat in brate si am simtit ca ma iubesti. Am vorbit si eu cu cateii de pe aici. Unii, traiti pe strada, n-au simtit niciodata mangaierea unui om. N-au avut parte decat de bocanci intre coaste si pietre in cap. Datorita voua eu am fost fericita. Dormeam intre voi in pat cald, aveam o pernita (pe care o chema hepilica) si o paturica roza, pufoasa care mirosea frumos. Aici mi-au facut patut dintr-o cutie. Am o paturica rosie… nu te nelinisti, imi place si culoarea asta. Paturica miroase a curat, adica a acasa. Asa miroseau rufele pe care le puneai la uscat.

Imi amintesc ca aveai ochii inlacrimati. Mi-ai spus sa fiu cuminte ca “tata are bubica la burtica”. Cat a fost bolnav, am stat cu el mereu in pat. Imi spunea ca va pleca undeva departe, sa am grija de tine, sa nu te parasesc niciodata. Ma mai ruga sa te inveselesc, sa nu te las a plangi. N-am putut sa-i ascult rugamintea. Cum sa fac sa-i cer iertare ?

M-am trezit intr-o dimineata si tata statea cu ochii inchisi. N-a vrut deloc sa vorbeasca cu mine, desi l-am pupat… si m-am urcat pe el… si am facut o gramada de giumbuslucuri ca sa-l inveselesc. Am crezut ca s-a suparat pe mine pentru ca stricasem un dop de pluta. M-am pedepsit, n-am mai vrut sa mananc. Ma simteam tare vinovata. Cu greu am inteles ca era “marea plecare” despre care imi vorbea adesea. Ai venit la vet si plangeai si ma rugai sa nu te parasesc. Acelasi lucru ma ruga si tata.

Stapanul cel tanar ma iubea mai demult. Eram mici amandoi. Am inteles ca vine un bebe. Baietelul a devenit barbat. Are alte obligatii acum. Eu am fost doar o etapa in viata. Poate fara mine o sa fie mai bine, mai liniste. Nu-mi placea ca te certau din cauza mea. De aceea ma ascundeam in cel mai intunecos colt. Mi-ai daruit atat de mult, mami, iar eu ti-am facut atatea suparari!

Pe urma, tinerii au spus ca e mai bine sa dorm afara. Eu nu dormeam in cotecior, dormeam sub geamul tau. Ti-am spus ca e mai bine afara, ca am mai mult aer. Voiam sa suferi mai putin. Imi era frig si as fi vrut sa plang. Trebuia sa fiu curajoasa de dragul tau. Era mai greu pe ploaie. Eu tot sub geam stateam.

In camera mea e o chiuveta. Imi amintesc chiuveta din bucataria noastra si mi se face dor. Eu tot mai sper ca vei veni, macar sa ma vezi. Dar cred ca ti-ar face rau… mai bine nu…

Nu am nici o putere si asta ma doare. De ce-o fi pus Dumnezeu suflete atat de mari in trupuri de caine? Te iubesc mult, mult, mult. As plati cu viata mea fiecare lacrima care-ti curge pe obraz. Dar viata unui caine nu are nici o valoare. Totusi e singurul bun pe care-l am.

 

Centrul Teritorial Veterinar Sector 2

Despre Mariana Dane

Vedeti si distribuiti povestea mea pe Facebook!
Niciun comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *