Published by : Mariana Dane

Băiețelul

Cu mintea mea de cațel, am înțeles mai greu. Oamenii (deși îi iubesc din tot sufletul) nu sunt toți la fel. Cei mai mulți sunt nepăsători, preocupați doar de problemele lor. Nu vad, n-aud, trec prin viață încruntați și uită să se bucure. Eu cred că li s-a uscat sufletul. Sunt și oameni răi: urăscCiteste mai mult

Mosu

Acum sunt batrân. Ochii m-au lăsat, nu prea mai aud bine. Oasele îmi sunt înțepenite. Nu de asta aș spune că sunt bătrân, ci pentru că mi-a murit sufletul, acum nu-mi mai doresc nimic. Port în mine atât de multe amintiri cumplit de dureroase, parcă aș avea inima plină de bolovani. Cred că mi-am doritCiteste mai mult

Blondutul

De mama îmi amintesc cu durere: întai ne-a dat viaţă şi pe urmă şi-a dat viaţa pentru noi. Am venit pe lume in parc, căţei ai nimănui. Doar mamei îi păsa de noi şi simţeam neputinţa care o înconjura ca o apă murdară. Ne privea cu nişte ochi umezi , plini de dragoste şi durere.Citeste mai mult

Brasoveanca

Daca-i vezi ochii, n-o mai poti uita. Parcă au topită în ei toată durerea lumii. Nu vine la gard. Nu se ascunde. Așteaptă. Cred că a supt împreună cu laptele mamei dragostea rănită a neamului câinesc. O cheamă Brașoveanca. Seamănă bine cu un ciobănesc mioritic. A fost găsită la marginea unei păduri împreună cu soraCiteste mai mult

Măslinică-nebunică-Zambilică

Pe mine mă chema Măslinică-nebunică-Zambilică. Eu am trei nume, asta pentru că mama mea mă iubește mult. Sunt căței care nu au nici un nume. Toată viața nu și-au auzit decât “marș de-aici!”. Ar putea să-mi fie milă de ei. Sunt supărat fiindca râd de mine. E adevărat că sunt mic, dar dacă eram mareCiteste mai mult

Iona

Acum sunt în adăpost. Sunt împreună cu fetițele mele. Ar fi un motiv suficient să fiu fericită pe deplin. Suntem îngrijite, avem mâncărică destulă și acoperiș deasupra capului. Mă macină dorul. Am fost cățelul unei fetițe. Am văzut-o crescând, ne-am jucat împreună. Pe mine s-a sprijinit cu mânuța când a făcut primii pași. Mă dorCiteste mai mult

Valentin-Clopoțel

Eu sunt Valentin-Clopoțel. M-am învățat cu ambele nume. Alta e supărarea mea: nu am decât trei picioare. E o poveste foarte dureroasă pentru mine. Un om rău mi-a zdrobit piciorul. Zile în șir am plâns și mi-am lins lăbuța. Atunci eram al nimănui, mă adăposteam într-un parc. Rău ca atunci nu-mi amintesc să-mi fi fostCiteste mai mult

Botosel

Primele mele amintiri sunt legate de adăpost. Aveam multe surori şi fraţi şi ne jucam fără încetare. Nu ştiu dacă m-am născut în adăpost sau am fost aduşi aici. Îmi amintesc vag că femeia care ne hrânea cu biberonul – un înger de femeie – ne numea cu mândrie „biberonezii mei”. Ea spunea ca amCiteste mai mult

Scrisorica de la Dezbracatul

  Sunt cuminte si astept. Poate mamica mea o sa vina. Cel putin, asa a promis. Am auzit-o spunand ca vine peste doua saptamani. Ce-o fi saptamana? Au trecut de atunci mai multe veri… mai multe toamne… Asta o fi insemnand mai mult de doua saptamani ? Poate totusi o sa vina.   Ma gandescCiteste mai mult

Frida, caţelul lacrimilor mele

  De când am venit aici am un nume: Frida. Singură am venit în poarta adăpostului. Adică, nu singură… am adus în burtică cinci puişori. Eu însămi eram destul de mică, m-am speriat rău când am simţit acei mugurei prinzând viaţă. Viaţă… ce cuvânt mare, ce suferinţă, câte dureri, ce zădărnicie! Erau puişorii mei şiCiteste mai mult

S-aveţi grijă de Mişu

Cu mine viata a fost darnică. Eu am avut un stăpân care m-a iubit. Am ştiut ce înseamnă dragostea unui OM, o mangâiere pe cap, o vorbă bună.   M-a găsit într-o seară cu ploaie. Parcă și cerul plângea durerea mea și indiferența oamenilor. Mă făcusem covrigel și tremuram ud și înfrigurat. Plangeam încetișor șiCiteste mai mult

Bella (Cracanica)

Catelusa este adoptata la distanta si se afla la Adapostul Butimanu (Centrul Teritorial Veterinar Sector 2). Povestea este 100% adevarata. Eu, catelusa Bella (Cracanica) o sa va spun o poveste frumoasa. Se mai intampla minuni desi “ingerasul cateilor” are multe de facut, mult prea multe, in ultima vreme. Am fost abandonata intr-o curte cu multiCiteste mai mult

Căprioara

N-aş fi vrut să vă spun povestea mea. Viaţa mi-a fost un şir nesfârşit de dureri înăbuşite, dezamăgiri, tristeţe şi neputinţă. Singurul lucru bun care mi s-a întămplat a fost că am ajuns aici, la adăpost,. Oamenii mă numesc Căprioara. Ei mă cred blândă, timidă, retrasă. Sunt doar resemnată. Binele a venit în viaţa meaCiteste mai mult

Eu sunt fratele Prostălăului

Şi eu am fost unul din căţeii parcului. Eu sunt fratele Prostălăului. Nu am un nume al meu. De fapt, nu un nume mi-am dorit… ci un om bun caruia sa-i daruiesc dragostea mea. Imi amintesc în parc cum urmăream toţi stăpânii căţeilor. Nu îndrazneam să-mi doresc nimic… poate o vorbă bună şi o mângâiere.Citeste mai mult

Prostălăul si Ingeraşul căţeilor

Eu am fost unul din caţeii parcului. Nu mi-o amintesc pe mama. Cred ca am avut şi eu o mama. M-am trezit, eu şi fratele meu, ocrotiţi de o căţeluşă bătrână. Când găsea câte o bucată de pâine, ne-o dădea nouă. Ştiam că-i e foame şi ei, dar pâinea o mâncam noi “să ne facemCiteste mai mult

Stapana mea si „omul cu ace”

Noi, cateii traim doar pentru oameni. O vorba buna, o mangaiere sunt cele mai frumoase daruri pe care le primim. Eu am avut stapani buni, “mama” – asa o numeam pe stapana mea – mereu iesea din casa cu “ceva bun”. N-am stiut ce inseamna setea, foamea. Niciodata nu mi-a fost frig. Am avut casutaCiteste mai mult

Macheata

Catelușa se află la Centrul Teritorial Veterinar Sector 2. O cheamă Macheata. Povestea este imaginară. Dar, asta nu înseamnă că nu are nimic comun cu realitatea. Puişorii mei au venit pe lume fara voia lor. N-am vrut sa le daruiesc o viaţă atât de scurtă şi aşa de chinuită. Primele mele amintiri sunt legate deCiteste mai mult

Clăpăuga

Catelusa se afla la Centrul Teritorial Veterinar sector 2. Se numeste Clăpăuga. Ca orice catel fară stăpân, are o poveste tristă. „Întotdeauna m-am temut de oameni. Am aflat povești despre caței de casă care dorm pe perne de catifea. Oare or fi existand cu-adevărat ? Am vazut cateii de curte: aveau cotetul lor cu paieCiteste mai mult

Michi

M-am hotărât: o să mă fac rău! Toată viața mea am avut sufletul plin de lumina dragostei. Și la ce mi-a folosit? Viața mea… lungă și urâta… atât de plină de dezamăgiri… un lanț de suferințe din ce în ce mai multe și mai greu de îndurat. Uneori mi se pare că port în inimaCiteste mai mult

Gabita

O mâna mare și rea m-a smuls de lângă mama. Mi-era frică. Nu înțelegeam ce mi se întâmplă, nu puteam să scap din strânsoare. Atârnam. Nu puteam nici să plăng. Mama a început să latre, s-a repezit la om, a încercat sa-l oprească, sa-l muște de picioare. I-am văzut ochii plini de lacrimi și amCiteste mai mult

Sofica

Catelusa se afla la Centrul Teritorial Veterinar sector 2. Este o poveste imaginara. Dar nu inseamna ca nu are nici o legatura cu realitatea. Poate fi povestea multor catei abandonati. Se insera, eram flamanda si uda. Simteam cum ma parasesc puterile. Farama de speranta se risipea si ea. Nu stiam de unde vin si undeCiteste mai mult

Albis

Catelul acesta se afla la Centrul Teritorial Veterinar sector 2 – Adapost Tanganu L-am gasit ghemuit sub o banca. Am aflat ca toata dupa-amiaza urmarise sontac-sontac toti trecatorii. De unde atata putere intr-un suflet mic ? Poate disperarea era mai puternica decat durerea fizica. Poate durerea din suflet era mai tare decat durerea de picior.Citeste mai mult

Griuta

Catelusa aceasta se afla la Centrul Teritorial Veterinar sector 2. Povestea este imaginara, dar nu pot spune ca nu are legatura cu realitatea. Despre primele zile din viata mea nu pot sa va spun nimic. Nu-mi amintesc. Am fost aruncata la marginea unei paduri intr-o punga de plastic legata la gura. Eram impreuna cu fratiiCiteste mai mult

Piticot

Catelul acesta este la Centrul Teritorial Veterinar sector 2. Intamplarea legata de el este imaginara, dar nu pot spune ca nu are legatura cu viata reala. Eu sunt Piticot. Un catel putin… altfel. Am corpul lung si picioruse scurte. Cand am ajuns la Adapost, cateii radeau de mine. Si oamenii ma priveau zambind. Mi s-aCiteste mai mult

Blanca (Partea 2)

Partea a II-a Blanca a fost adoptata la distanta. Este la Centrul Teritorial Veterinar sector 2. Este bine ingrijita si e iubita. Nu-i place sa faca fotografii. O sperie blitz-ul. Va multumeste ca ati citit povestea ei si ca i-ati trimis atatea ganduri bune. M-a rugat, cand o vad pe mamica ei, sa-i spun asa:Citeste mai mult

Blanca (Partea 1)

Partea 1 Blanca a fost abandonata in adapost. Are mare nevoie de ajutor. Mi-am imaginat povestea ei si v-am spus-o si dumneavoastra. „- Ce sa fac, tanara doamna, imi dau seama ca nu mai am loc in casa mea: nici eu, nici catelusa”. „- Oh, nu mai sunt tanara, am trecut bine de 50 deCiteste mai mult

Lisa

M-am nascut pe strada. Mama mea era o catelusa tanara. Eram primii ei puisori. Nu prea stia ce-o asteapta, era destul de speriata. O zi intreaga a cautat un loc unde sa ne aduca pe lume in siguranta. A adunat frunze uscate si ne-a facut un cuibulet. Cand spun mama am in gura gustul lapteluiCiteste mai mult

Craciunica

Povestea Craciunicai Era noapte. Era frig. Ploua…? Ningea…? Catelusa nu-si dadea prea bine seama. Nu intelegea de ce e acolo, cum de e singura, uda, flamanda si murdara. A avut o casuta, era cald si bine. Avea un vas rosu plin cu mancarica … unde sunt toate astea ? De ce ? Numai la gandulCiteste mai mult

Surioarele

Toată lumea le numește așa: Surioarele. Sunt două catelușe frumoase și delicate. Sunt aproape identice: blanița bej deschis, feșisoare de îngeraș. Numai că una e mare și alta mult mai mică. Numai așa le putem deosebi. Cea mare are și un nume: Mălina. Cea mica se numeste pur și simplu: Surioara. Au fost aduse împreunăCiteste mai mult

Cora, o poveste des intalnita in Romania

Cora in grija personalului de la Centrul Teritorial VeterinarCora in grija personalului de la Centrul Teritorial VeterinarCora in grija personalului de la Centrul Teritorial VeterinarCora in grija personalului de la Centrul Teritorial VeterinarCora in grija personalului de la Centrul Teritorial VeterinarCora in grija personalului de la Centrul Teritorial Veterinar Mă cheamă Cora şi pentru mineCiteste mai mult